Apocalipsa elefantului alb

5 august – 5 septembrie | Comenduirea Garnizoanei – Piața Libertății nr. 5

𝑫𝒐𝒏𝒂 𝑨𝒓𝒏𝒂𝒌𝒊𝒔, 𝑨𝒏𝒏𝒂 𝑩𝒂𝒏𝒕𝒊𝒖𝒄, 𝑴𝒂𝒕𝒆𝒊 𝑩𝒆𝒋𝒆𝒏𝒂𝒓𝒖, 𝑱𝒐𝒔𝒆́𝒑𝒉𝒂 𝑩𝒍𝒂𝒏𝒄𝒉𝒆𝒕, 𝑨𝒍𝒆𝒙𝒂𝒏𝒅𝒓𝒂 𝑩𝒐𝒂𝒓𝒖, 𝑨𝒍𝒆𝒙 𝑩𝒐𝒄𝒂, 𝑫𝒐𝒓𝒊𝒂𝒏 𝑩𝒐𝒍𝒄𝒂, 𝑫𝒂𝒏𝒊𝒆𝒍𝒂 𝑩𝒓𝒊𝒍𝒍, 𝑪𝒂̆𝒕𝒂̆𝒍𝒊𝒏 𝑩𝒂̆𝒕𝒓𝒂̂𝒏𝒖, 𝑴𝒊𝒎𝒊 𝑪𝒊𝒐𝒓𝒂, 𝑪𝒍𝒂𝒖𝒅𝒊𝒖 𝑪𝒐𝒃𝒊𝒍𝒂𝒏𝒔𝒄𝒉𝒊, 𝑺̦𝒕𝒆𝒇𝒂𝒏 𝑹𝒂𝒅𝒖 𝑪𝒓𝒆𝒕̦𝒖, 𝑰𝒍𝒊𝒆 𝑫𝒖𝒕̦𝒂̆, 𝑬𝒎𝒂𝒏𝒖𝒆𝒍𝒂 𝑯𝒓𝒊𝒕̦𝒄𝒖, 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒊𝒏 𝑭𝒂̂𝒏𝒕𝒂̂𝒏𝒂̆, 𝑴𝒂𝒓𝒌𝒖𝒔 𝑮𝒖𝒔𝒄𝒉𝒆𝒍𝒃𝒂𝒖𝒆𝒓, 𝒉.𝒂𝒓𝒕𝒂, 𝑪𝒐𝒔𝒎𝒊𝒏 𝑯𝒂𝒊𝒂𝒔̦, 𝑨̀𝒈𝒏𝒆𝒔 𝑯𝒂𝒎𝒗𝒂𝒔, 𝑯𝒖𝒃𝒆𝒓𝒕 𝑯𝒂𝒔𝒍𝒆𝒓, 𝑯𝒆𝒓𝒏𝒆 𝑯𝒊𝒊𝒍𝒍𝒊, 𝒋𝒖𝒔𝒕 𝒘𝒐𝒏𝒅𝒆𝒓𝒊𝒏𝒈, 𝑴𝒂𝒙 𝑱𝒖𝒓𝒂𝒔𝒄𝒉, 𝒌𝒊𝒏𝒆𝒎𝒂 𝒊𝒌𝒐𝒏, 𝑹𝒂𝒇𝒂𝒆𝒍 𝑳𝒊𝒑𝒑𝒖𝒏𝒆𝒓, 𝑴𝒊𝒄𝒉𝒂𝒆𝒍 𝑲𝒐𝒄𝒉, 𝑳𝒆𝒗𝒆𝒏𝒕𝒆 𝑲𝒐𝒛𝒎𝒂, 𝑨𝒏𝒂 𝑲𝒖𝒏, 𝑩𝒐𝒈𝒅𝒂𝒏 𝑴𝒂𝒕𝒆𝒊, 𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑴𝒆𝒅𝒂𝒓, 𝑳𝒊𝒍𝒊𝒂𝒏𝒂 𝑴𝒆𝒓𝒄𝒊𝒐𝒊𝒖, 𝑺𝒊𝒍𝒗𝒊𝒂 𝑴𝒐𝒍𝒅𝒐𝒗𝒂𝒏, 𝑫𝒓𝒂𝒈𝒐𝒔̦ 𝑵𝒆𝒂𝒈𝒐𝒆, 𝑫𝒆𝒍𝒊𝒂 𝑷𝒐𝒑𝒂, 𝑫𝒂𝒏 𝑷𝒆𝒓𝒋𝒐𝒗𝒔𝒄𝒉𝒊, 𝑴𝒂𝒓𝒊𝒍𝒆𝒏𝒂 𝑷𝒓𝒆𝒅𝒂 𝑺𝒂̂𝒏𝒄, 𝑹𝒐𝒃𝒆𝒓𝒕 𝑹𝒆𝒔𝒛𝒏𝒆𝒓, 𝑺𝒆𝒓𝒈𝒊𝒖 𝑺𝒂𝒔, 𝑬𝒗𝒂 𝑴𝒂𝒓𝒊𝒂 𝑺𝒄𝒉𝒂𝒓𝒕𝒎𝒖̈𝒍𝒍𝒆𝒓, 𝑫𝒆𝒏𝒊𝒔𝒆 𝑺𝒄𝒉𝒆𝒍𝒍𝒎𝒂𝒏𝒏, 𝑫𝒊𝒈𝒊𝒕𝒂𝒍 𝑺𝒆𝒍𝒇, 𝑷𝒂𝒕𝒓𝒊𝒄𝒊𝒂 𝑻𝒆𝒐𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖, 𝑰𝒖𝒍𝒊𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒂 ,𝒖.𝒌𝒖𝒔𝒕𝒊𝒌

𝑪𝒖𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊: 𝑴𝒂̆𝒍𝒊𝒏𝒂 𝑰𝒐𝒏𝒆𝒔𝒄𝒖, 𝑫𝒆𝒏𝒊𝒔𝒆 𝑷𝒂𝒓𝒊𝒛𝒆𝒌, 𝑴𝒊𝒓𝒆𝒍𝒂 𝑺𝒕𝒐𝒆𝒂𝒄-𝑽𝒍𝒂̆𝒅𝒖𝒕̗𝒊

În ultimii ani, printre cele mai importante dezbateri din lume au fost cele legate de schimbările climatice, încălzirea globală, prăbușirea ecosistemelor, pierderile inestimabile a mii de specii de animale și plante.

Există câteva soluții pentru a stopa dezastrul cauzat de exploatarea mediului natural de către oameni – folosirea energiei alternative, programe de conservare, retehnologizarea industriilor etc. Mai mult decât atât însă, ține de noi, de fiecare în parte, să înțelegem pericolele cu care ne confruntăm astăzi, să privim viitorul cu responsabilitate și să acționăm în consecință (prin schimbarea obiceiurilor alimentare, consumul responsabil, evitarea risipei etc) – atât pentru noi cât și pentru mediul înconjurător, de care am uitat că suntem dependenți. Această conștientizare se produce doar prin efortul comun al mediului artistic, științific, administrativ, care poate populariza această ”nouă” paradigmă pe care trebuie să ne-o însușim:

suntem parte a naturii, nu trăim în afara ei.

Apocalipsa elefantului alb este o cercetare asupra momentului pe care îl traversăm, definit de o schimbare completă de gândire. Critic sau contemplativ mai curând decât narativ, parcursul expozițional se articulează din mai multe ipostaze ale transformării, concentrat în jurul unui nucleu de demersuri artistice care identifică soluții în forme de activism social, ecologic și pedagogic sau dimpotrivă, într-o zonă a ficțiunii și a speculației.

Programul de vizitare: miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică - între ora 12.00 și ora 20.00; luni și marți este închis.

Expoziția Apocalipsa elefantului alb | The apocalypse of the white elephant este posibilă datorită colaborării dintre:

Organizatori: META Spatiu  & Sepale

Partners: Casa Artelor -  Directia Judeteana pentru Cultura Timis,  forumul cultural austriac, kinema ikon , 12-14 contemporary Vienna, Complexul Muzeal Arad,  Calpe Gallery, Prospero Delicii

Strategic Partner: Universitatea Politehnica Timișoara

𝐏𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭 𝐜𝐨𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭̦𝐚𝐭 𝐝𝐞 AFCN (proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național; AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite; acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării)

Natura Umană este primul documentar românesc care explorează relația dintre om, animale și natură.

Documentarul își propune să ridice mai multe întrebări privitoare la interacțiunea noastră cu animalele și cu mediul înconjurător. Ce responsabilități avem față de animale? Cu ce prejudecăți legate de alimentație ne confruntăm în societate? Cum afectează exploatarea animalelor mediul și sănătatea umană și ce soluții avem la îndemână?

Filmul mai reușește să aducă în fața noastră, după 2 ani de investigații și interviuri cu artişti, medici nutriționiști, filosofi, politicieni, sportivi, activiști sau oameni simpli, experiența și poveștile de viață ale acestora, toate cuprinse într-un documentar captivant care va prezenta lumea așa cum o știm într-un mod unic.

Scris, produs și regizat de: Eduard Nistru și Diana Musca

Îl găsiți integral și gratuit aici: (41) Natura Umană (2021) - film documentar România - YouTube

just wondering este un grup de trei artiști care creează scurte eseuri animate pentru a atrage atenția asupra condițiilor actuale. Preluând teorii postumaniste și anti-speciiste, precum și multe alte elemente din filosofie, științe sociale și activism, scopul lor este să accesibilizeze cunoașterea prin narațiuni audio-vizuale. Activitatea lor are o componentă politică și speculativă. Aron Nor este un cercetător, activist și regizor de filme; Mina Mimosa este activistă și artistă vizuală, iar M. Martelli e scriitor și activist-savant.

Manifestul lor este acesta: „În fața acestei dureri uriașe nu putem rămâne insensibili. Extincțiile din trecut, din prezent și din viitor, violența neîntreruptă a creșterii capitaliste, creșterea profitului… sunt omniprezente – în muncitorii exploatați, în animalele dezmembrate, în pădurile tropicale care ard, în oceanele epuizate, adânc în sol, în plămânii tuturor ființelor vii de pe planetă. Noi luptăm cu «schimbările» climatice, o denumire prea blândă, alături de cei marginalizați și fără voce, împotriva distrugerii continue a mediului. Învățăm constant să ascultăm, nu doar cu urechile, dar cu tot corpul. Cum e să respiri în orașe care te îmbolnăvesc, cum e să ai grijă de cei înfometați, de ființele traumatizate, în timpul caniculei, cum e să stai închis în spații mici, să fii hrănit pentru a crește și apoi vândut pentru corpul tău, pentru «carne»? Noi ne întrebăm (just wondering…) cu energie, cu determinare, încercând să schimbăm viitorul. Animațiile noastre spun, arată și întreabă: «Cum am ajuns noi aici? Cine suntem noi?» Și, cel mai important, cum putem schimba această direcție.”

Mimi Ciora & Sergiu Sas  sunt un cuplu de artiști care trăiesc și lucrează în Timișoara. Practica lor artistică se intersectează în zone precum science-fiction-ul, ecologia sau benzile desenate și respinge privilegiul existenței umane asupra existenței altor ființe. Au participat la mai multe expoziții personale și de grup și împreună au fondat spațiul independent Indecis. Familia lor extinsă cuprinde opt pisici si câteva sute de plante.

Manifestul lor este acesta: „Într-o lume în care exploatarea capitalistă crește pe zi ce trece gradul de violență exercitat asupra mediului, este nevoie de mai multă conștientizare a consecințelor tuturor faptelor noastre, dar mai ales este nevoie de acțiune. Prin practica artistică încercăm să ne autoeducam și să împărtășim mai departe diverse aspecte legate de conviețuirea alături de alte specii. Spre deosebire de trecut când vânătoarea era o necesitate legată strâns de supraviețuire, în ziua de azi acest obicei și-a pierdut scopul inițial și ne este prezentat drept „sport”. Iar ca în orice sport, scopul este obținerea de trofee, adică de bucăți din corpul animalului ucis sau chiar a întregului corp împăiat. Pierderea vieții animalului nu mai este suficientă, este dorită și urmarită obiectificarea corpului acestuia și păstrarea într-o stare de conservare, sustrăngându-l astfel proceselor naturale. Prezenta lucrare constă într-un ritual șamanic prin care corpuri de animale, păsări și insecte, obiectificate și conservate, sunt descompuse prin incinerare în particule elementare, devenind hrana pentru plante și alte ființe vii și astfel reîntorcându-se în ciclul natural al vieții.”

Dona Arnakis este preocupată, în general, de forma organică a lucrurilor și corpurilor. Lucrează în medii cum ar fi sculptura, instalația, mediul digital, dar cel mai mult desenează. Pe dimensiunile mari folosește cărbunele, iar pe cele mici - linerul. Găsește inspirația în multe locuri, de la propria persoană până la mobila din casă. Din 2011 până în 2018 a studiat grafica și sculptura la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. În prezent locuiește și lucrează în Timișoara.

Manifestul Donei este acesta: „Natura umană este despre a trăi în armonie cu totul, cu toate ființele simțitoare. Societatea pe care, deliberat, am lăsat-o să fie bazată pe idei greșite, manipulatoare și separându-ne de adevărata natură a unității și a libertății, a ajuns într-un punct în care este nevoie de o imensă putere colectivă să fie restabilită. De cele mai multe ori noi nu percepem senzitivitatea intelectului nostru, care este doar o dimensiune a inteligenței. Subconștientul lucrează pentru noi și în acest fel avem puterea să-l programăm și să-l educăm. Gândul este bagajul de date deja asimilate și el se întâmplă doar prin aceste date care sunt stocate și filtrate prin simțurile noastre. Dar omul este mult mai mult decât aceste date și simpla supraviețuire, fiindcă natura umană mereu tinde spre expansiune și spre a fi mai mult decât ce este deja. Animalele, plantele, pietrele joacă un rol important în evoluția noastră, de aceea în desenele mele apar deseori punctând nu doar un caracter simbolic, dar și un protest tăcut pentru a declanșa ideea de unitate cu natura, încetarea violenței față de animale și transcendența noastră ca ființe umane.”

h.arta este un grup format din trei artiste, Maria Crista, Anca Gyemant și Rodica Tache. Lucrează împreună din 2001, de când au fondat h.arta, un spațiu non-profit în Timișoara. h.arta a fost uneori un spațiu fizic, dar de multe ori proiectele sale au diferite formate, cum ar fi instalații bazate pe text, filme sau performace-uri, toate acestea în diferite contexte și locații. Cele trei artiste sunt interesate de subiecte cum ar fi producerea cunoașterii, (re)scrierea istoriilor, feminismul și anti speciismul în vremurile urgenței climatice. Grupul h.arta se bazează pe prietenia celor implicate, pe o negociere de zi cu zi a diferențelor dintre ei. Folosesc prietenia ca pe o modalitate de a învăța împreună cum să recunoască diferitele nuanțe ale fiecărei situații, ca pe un spațiu sigur, ca pe un model de familie feministă, ca pe o declarație politică despre puterea solidarității.

Acesta este manifestul lor: „Printr-o serie de imagini și fragmente de text, am dori să reflectăm asupra naturii contradictorii a vieților noastre care se desfășoară la sfârșitul lumii. Vrem să vorbim despre timpul dublu, care este deja demult parte a condiției noastre, dar care devine o realitate din ce în ce mai accentuată pe măsură ce urgența climatică e tot mai intensă. Dorim să vorbim despre felul în care convingerea că dezastrul climatic va avea loc pe timpul vieților noastre, că are deja loc, coexistă cu gândurile, ambițiile, planurile și străduințele de fiecare zi, că această dedublare este condiția noastră existențială. Vrem să reflectăm la această oscilare continuă între disperare și speranță, între conștiința faptului că ne apropiem de extincție și uitarea acestui fapt, între teama și banalitatea apocalipsei. Folosind atât exemple concrete, din realitatea locală, cât și dorințe, temeri și vise, dorim să reflectăm asupra condiției actuale a extincției produsă de capitalism în paralel cu imaginarea unui alt scenariu în care apocalipsa ar putea fi a «elefantului alb», în care finalul ar putea fi un final al capitalismului, în loc să fie un final al naturii.”

Andreea Medar (n. 1990) este, de formație, pictor, creează instalații media și video, preferând să folosească materiale neconvenționale. Imaginile sunt constituite din propriul ei alfabet vizual, o imagerie personală, constant reinventată, prin care generează imagini criptate ce necesită o deslușire și o interpretare din partea publicului.

Manifestul ei este următorul: „Preocuparea pentru plastic are la bază tranziția la care am fost martoră în perioada copilăriei: majoritatea obiectelor autentice, tradiționale din satul bunicilor mei au fost înlocuite treptat cu plastic. Astăzi plasticul este nelipsit, atât în mediul casnic, cât și în natură. Microparticule de plastic există inclusiv în viețuitoarele marine și cele terestre. Astăzi suntem martorii unei noi tranzitii, vietuitoarele incep să aibă în componența lor plastic. Care este următoarea schimbare dacă nu se vor lua masuri radicale? Cum va arăta planeta peste câteva sute de ani?”

Practica lui Cosmin Haias apare în urma unui proces de tatonare a celor două medii, tehnic și artistic, îmbinând uneori cele două contexte prin încercarea unor alternative trans și multi-disciplinare sau, alteori, doar la nivel conceptual prin utilizarea tehnologiilor existente. În opinia lui, arta nu poate fi ruptă de contextul social și de prezentul politic în care ne situăm, și astfel artistul încearcă să confere lucrărilor componenta unui observator partizan, afiliat activismului din zona drepturilor animalelor, implicit a mediului, a activismului social și cel specific zonelor marginale și toleranței.

Manifestul lui e următorul: „Observația, interogația, experimentul și timpul sunt câteva elemente care mi-au modelat lucrările, păstrându-le (sper) în afara unei înregimentări stilistice. Uitându-mă în urmă, cred că componenta temporală le-a ordonat și ierarhizat oarecum, cel mai probabil în paralel cu amplificarea unei intuiții sau a unei înțelegeri a lumii. Dincolo de caracterul permanent al preocupării firești a umanității față de propria-i supraviețuire, secolul al 21-lea expune brutal și contondent caracterul aleatoriu, ocazional sau sporadic al preocupărilor aceleași umanități față de restul speciilor și față de natură în general, anunțându-se pe tot mai multe canale de comunicație alternative și neconvenționale, ca un secol al unei posibile extincții (sau a unei diminuări masive) a umanității. Înțelegerea lumii și a prezentului înseamnă (într-o măsură semnificativă) respingerea acțiunilor fundamentate pe teorii și abordări antropocentriste, renunțarea prejudecăților specisiste, a speciecentrismului și impunerea individuală a autocenzurii în fața satisfacțiilor și a plăcerilor facile, insinuând așadar unica și poate destul de tardiva tentativă de armonizare a speciei noastre cu un univers infinit și superior. ”

Apocalipsa elefantului alb | The apocalypse of the white elephant – META Contemporary